HomeTrag de mine să nu intru în depresie, dar simt cum mi se zbate sufletul şi vrea să iasă afară… Mă gândesc la lucrurile frumoase pe care le fac, la oamenii dragi pe care îi am in jur şi totuşi nu reuşesc să schiţez nici măcar un zâmbet. Nici imaginea din postul anterior nu reuşeşte să-mi ridice colţurile gurii… Nu pot să-mi pun nici măcar o mască şi să încerc să mă păcălesc.
Mi-am pus nişte apă la fiert. Să-mi fac un ceai cu cireşe şi rom. Ştiu că nu mă va ajuta, dar măcar e bun… Sunt goluri care încă o dată realizez că nu pot fi umplute de nimeni şi nimic.
Nu vroiam să mai scriu posturi triste. Aş vrea să cred că nu mă caracterizează. Că sunt omul cu zâmbete în buzunar. Îmi pun iar sufletul pe masă. De fapt iese singur… încerc să-l opresc de multe ori şi nu am cum. Ştie că afară e mai vulnerabil, ştie cât de uşor este să fie rănit. Dar îl doare-n fund.. Şi mă doare şi pe mine până în fundul sufletului. Dar cine să mă asculte… parcă e de capul lui… mă ignoră, se crede mai deştept. Doar că deştept nu a fost niciodată. Ironic, Winamp-ul tocmai mi-a servit-o: don’t worry, be happy… No shit, Sherlock. Any other brilliant ideas?
Alte acorduri, alte cuvinte:
don’t be sad, don’t feel blue / Frankenstein was ugly too! >:D< (ca tot am citit ceva de gen pe twitter. de la tine).
hai sa bem!
hai! am o invitatie la vin pentru maine noapte. mai stii unde sta Sabina? :P
Azi-noapte aveam si eu oarecum acelasi set de probleme, c mici diferente de manifestare. Partea interesanta e ca si mie mi-a facut-o winamp-ul:
“No one knows what it’s like to be the sad man / Behind blue eyes”
In rest, necazurile trec cu incredere si cunoastere de sine si trecerea timpului, ajutate de-un ceai indian – doua, pe parcurs ;)
Zi-mi cum e cu ceaiul indian, ca timpul n-am cum sa-l controlez.
PS: Winamp is the tool of Satan! :))
Conteaza mult motivul pentru care ai intrat in depresie.
Dar cred ca e mult prea intim daca n-ai putut sa il detaliezi acum.
Nu cred ca mai vreau sa mai detaliez… as putea, dar asa cum imi face bine sa imi pun sentimentele pe “hartie”, sa intru prea mult in ele, mi-ar face mai mult rau.
Crede-ma ca le-am intors pe toate partile si deja m-am plictisit de ele. Mi-e lehamite si le urasc. Dar nu le pot controla. Si asta ma macina cel mai tare. Tot ce pot sa fac este sa le ignor si sa sper ca la un moment dat se vor plictisi si ele de mine.
Sa inteleg ca sfaturile tale nu functioneaza si pe propria persoana? :|
functioneaza, dar mai sunt momente cand nu poti sa controlezi nimic :) asa ca astepti pur si simplu sa treaca
Viata e un cocktail de pofte, deziluzii si romantism amar. Bea, o sa te simti mai bine :)…