Someday we’ll find it, the rainbow connection. The lovers, the dreamers and me.

Mi-e greu să îmi găsesc cuvintele atunci când scriu despre iubire. Scriu şi tot şterg şi iar scriu şi iar o iau de la început. Am zis mereu că iubirea e spre a fi simţită, nu discutată. E oricum 5 dimineaţa… iar… sunt obosită şi m-am simţit izbită de o stare cumplită de melancolie. Câteodată simţi aşa de mult că începe să te doară. Citeşte mai mult »

Voi v-aţi pus vreodată bicicleta la ochi?

Ce faci când te trezeşti în marea de oameni şi te simţi dintr-o dată mult prea mic pentru ca cineva să te audă? Ce faci când ai dorinţe ce par imposibil de realizat? Când vrei să salvezi lumea dar lumea pare că nu vrea să fie savată?

Ne pierdem în mulţimea în care urlă non-valorile, egoismul şi setea de bani. Riscăm să rămânem pierduţi în ea, să fim absorbiţi şi să ne complacem în ignoranţă şi superficialitate. Sau putem să ne ridicăm deasupra ei şi să tragem şi pe alţii cu noi. Să mutăm majoritatea la etaj. Citeşte mai mult »

A trecut atâta timp şi sunt atât de multe de spus şi atâtea sentimente se zbat în mine că nici nu ştiu cum să încep. Dar vreau să scriu, vreau să mă descarc de tot ce am în mine adunat. Pentru că urlă. Urlă să iasă. De s-ar putea aşterne ele gândurile singure pe hârtie. De aş putea să fiu măcar o dată spectator al vieţii mele. Autor omniscient, scris la persoana a 3-a.

Urlă.

Mă simt puţin obosită. Săptămâna trecută am fost epuizată de-a dreptul. Ieri m-am simţit într-un soi de vacanţă pentru că am reuşit să stau toată ziua în casă. Şi afară ploua frumos. Auzeam în geam. Lunea trecută vroiam să mă arunc prin el. Probabil în subconştientul meu încă mai cred că în căderea liberă o să trec într-o altă dimensiune. Într-o lume a mea, la care tânjesc atât de des. O lume tăcută, unde doar simţi. Un nesfârşit orgasm.

Şi de fapt m-ar aştepta asfaltul. Mi s-ar zdrobi trupul şi mai mult nu ştiu.

Ştii ce aş vrea uneori? Citeşte mai mult »

Trag de mine să nu intru în depresie, dar simt cum mi se zbate sufletul şi vrea să iasă afară… Mă gândesc la lucrurile frumoase pe care le fac, la oamenii dragi pe care îi am in jur şi totuşi nu reuşesc să schiţez nici măcar un zâmbet. Citeşte mai mult »

Azi îmi sărbătoresc copilul. A făcut 10.000. De membri :) De fapt, între timp s-au făcut 10.012 şi probabil până termin de scris articolul va mai creşte. Dar nu pentru că e aşa frumos şi creşte aşa de repede îl iubesc, ci în primul rând pentru că e al meu. Eu l-am născut, eu l-am crescut şi vorba aia, eu îl omor dacă mă supără! :))

Da, mă refer la cauza de pe Facebook pentru proiectul “Let’s Do It, Romania!”. Azi, la 00:30 s-a alaturat membrul cu numarul 10.000. Da, sunt mândră că am reuşit în două luni de zile să adun atâţia susţinători şi să aduc această cauză pe locul 4 în topul celor mai mari cauze din România de pe FB. Şi mi-am pus în cap ca până săptămâna viitoare să ajungă pe locul 2. Mark my words! :)

Sunt mulţi români de rahat în ţara asta, dar zău că nu mă interesează. Ce ştiu este că Citeşte mai mult »

Melancolie, dor, iubire… poate si regrete. Nu am reuşit să separ sentimentele între ele. Ştiu doar că am simţit emoţia în tot corpul. Sunt acele momente în care simţi cu adevărat că trăieşti.
E plăcut să ştii că există persoane care îşi amintesc de tine mai mult decât reuşeşti tu să o faci. Nu ştiu dacă visând la anii de liceu m-aş fi numit ”o blondă plină de muză”. Am şi uitat că am fost odată, demult, blondă. Dar nu o să uit niciodată că am fost acolo. Acolo, în lumea plină de curaj, ambiţie şi entuziasm pe care am creat-o cu alţi doi ”copii”. Laura şi Mihai. File de poveste. Citeşte mai mult »

…just Dreaming
last moments – last visions distort the true meaning
rest in peace – redemption is far away

Am obosit si m-am saturat sa fiu prinsa in acest joc in care nimeni nu castiga. Citeşte mai mult »

”La cumpăna dintre ani…” eu nu vreau să scriu despre cum a fost/ ce am făcut/ ce nu mi-a plăcut/ ce am realizat/ ce am început/ ce am terminat în 2009. Pentru că dacă este un lucru pe care l-am învăţat în acest an, este acela de a înceta să mai trăiesc în trecut. Ce a fost va rămâne mereu o parte din mine, pentru că a contribuit la omul care sunt azi, acum. Dar atât. Vreau să privesc înainte, nu înapoi. Şi privesc optimistă. Îmi doresc un singur lucru de la 2010, dar acela mare: să fiu fericită. Şi pentru că fericirea vine în multe, felurite şi mărunte moduri, o să o las să mă surprindă. ”Ceea ce vă dorim şi dumneavoastră!” :)

Şi pentru că mâine plec în munţi şi plănuiesc să iau cu mine de acasă doar prietena cea mai bună şi două cărţi, vă urez de pe acum să ne citim cu bine în 2010. La mulţi ani!

Silence says it all

Un baiat frumos, sentimente ce imi strabat corpul, sarbatori alaturi de cea mai buna prietena, mesterit la proiecte indraznete si o melodie pusa pe repeat. Azi, acum, sunt fericita.

et on s’aimera encore, lorsque l’amour sera mort

Sunt trista ca sunt trista. Stiu ca maine va trece, dar tot urasc aceasta stare. Poate pentru ca m-am dezobisnuit de ea. Am ras si am zambit mult in ultimele luni si am uitat sa mai fiu trista. Vezi, cateodata e un lucru rau. Pentru ca atunci cand de izbeste din nou, te poate omori. Nu de tot, dar indeajuns cat sa-ti doresti sa te omoare de tot. Ironic, nu? Life is all about irony ;) take it or leave it.